”Luni, 31 octombrie, am primit cadou un pisoi mic, adorabil şi extrem de torcăitor. L-am botezat Oscar del Purr şi l-am iubit din prima clipă în care l-am văzut. L-am dus acasă şi l-am transformat, aşa cum este normal în cazul oricărui torcăitor, în şeful absolut al apartamentului în care locuiesc. L-am hrănit, l-am iubit, l-am mângâiat şi mi-am făcut planuri despre toate minunăţiile pe care le vom trăi împreună (…) Oscar, un pisoi British Shorthair cu o culoare neobişnuită, a ajuns la mine cu un carnet de sănătate care garanta că pisoiul meu este într-o formă perfectă, cu un vaccin şi o deparazitare făcute.

Apoi, au început problemele:
”Marţi, 1 noiembrie, pisoiul meu părea că nu este în formă maximă. Observasem încă din ziua precedentă că încearcă să scuipe ceva, dar m-am gândit că e un ghem de blană (…) Mi-au controlat pisoiul şi mi-au spus că este răcit. Apoi au început să mă întrebe despre provenienţă. Când au auzit de unde a fost cumpărat pisoiul, s-au schimbat la faţă. Mi-au explicat că au deja experienţe cu animale cumpărate de acolo şi că, de obicei, vin bolnavi (…) Trei ore mai târziu, pisoiul meu era în aceeaşi stare: părea că încearcă să scuipe ceva şi nu reuşea. M-am panicat şi am sunat veterinara de la petshop. Mi-a spus că exagerez şi că, mic fiind, e normal să nu îi iasă din prima eliminarea ghemului de blană din burtică. I-am spus că vin să-l controleze pe pisoi, mi-a spus să aştept până a doua zi. Am insistat să vin şi am întrebat-o dacă nu cumva există şansa ca pisoiul meu să fie răcit. A spus că este, pentru că în petshop este curent. La petshop, veterinara i-a luat temperatura, i-a dat câteva pastile şi apoi mi-a dat şi mie o pungă plină de pastile. Am plecat cu inima strânsă, pentru că diagnosticul era că sunt eu paranoică şi că pisoiul e ok. Pisoiul meu nu era ok. Cinci minute mai târziu, pisoiul a făcut în maşină. Diaree. M-am panicat şi mai tare. Aşa că m-am dus din nou la clinica Mobilevet, recomandată de prietenii mei. Cinci injecţii mai târziu şi o probă de caca, am aflat că pisoiul meu are Giardia, că face caca cu sânge şi că are o răceală foarte puternică. Am plecat acasă cu inima strânsă şi din ziua aceea nu am mai dormit. Nu mai voia cu noi în pat, aşa că i-am făcut culcuş călduros şi am continuat tratamentul şi acasă”.

După încă două zile în care starea pisoiului a fost în mare aceeaşi, singura schimbare fiind că motanul s-a oprit din tors, acesta a murit în drum spre veterinar.
”Vineri, 4 noiembrie. Pisoiul meu tuşea din ce în ce mai urât. Nu a mâncat nimic, nu a băut apă. M-am panicat. L-am luat în braţe şi, pentru prima oară, a stat cu lăbuţele în jurul gâtului meu, ca într-o îmbrăţişare. L-am lăsat pe pat, pentru a-i pregăti coşuleţul să-l duc la veterinar. Eram îngrozită de ce s-ar putea întâmpla. Două minute mai târziu, pisoiul meu era în litieră, cu boticul în nisip. Tăticul lui l-a luat să-i cureţe boticul. Pisoiul meu l-a muşcat de deget şi s-a lăsat pe o parte. Nu mai mişca. L-am luat repede şi am plecat spre veterinar. În scara blocului, pisoiul meu a mişcat pentru ultima dată. La veterinar, au încercat 15 minute să-l readucă la viaţă. Fără succes. Mi-au adus cele 630 de grame de fericire pisicească într-o cutiuţă. Răceala pisoiului meu incubase 15-20 de zile şi ajunsese deja la plămâni. A fost prea mic şi prea fragil să supravieţuiască, deşi a primit tot tratamentul posibil. I-au găsit un plămân plin. Am rămas cu inima frântă şi am plâns cu lacrimi, pentru prima oară în ani. Eu, tăticul lui şi cei doi prieteni care mi-au luat pisoiul cadou. Patru oameni distruşi, agăţaţi de o cutie în care se afla puiuţul nostru iubit”, scrie tânăra.
Reacţia veterinarei de la pet-shopul de unde fusese cumpărat pisoiul a revoltat-o cel mai tare. Când prietenul care îi cumpărase pisoiul cadou a sunat la veterinară să o anunţe că animalul a murit, aceasta a replicat: ”A… Şi acum vreţi banii înapoi, presupun (…) Sau îl înlocuim, dar trebuie să vorbesc cu şefii”.

”Petshop-ul în cauză este BabysBoutique din Mall Băneasa, iar veterinara se numeşte Mariana Mone (…) Puiuţul meu a murit din cauza monştrilor care îi comercializează ca pe obiecte şi îi ţin în condiţii inimaginabile. Unde este justiţia aici? Legea? Dreptatea? Sau poate… dacă nu votează, nimănui nu-i pasă (…) Noi am rămas cu un gol în suflet, în stomac şi în viaţă. Cu amintiri, cu poze şi cu lacrimi. Şi cu speranţa că poate putem opri cumva cruzimea. Dacă ne ajutaţi şi voi”, conchide tânăra.