Bucurestiul s-a umplut de oameni ai strazii. Nimeni nu-i vede, ca nu voteaza…

0
354

De câte ori ne oprim în loc să îi privim pe semenii noştri care îşi duc veacul pe străzi? De câte ori ne întrebăm cum au ajuns acolo şi dacă mai au vreo şansă să revină? Campania #euprimar vă prezintă o radiografie a ceea ce este considerat un al doilea Bucureşti, cel din canale. Nu mai puţin de 5.000 de oameni fără adăpost sunt acum în Capitală, unii aflaţi la a doua sau a treia generaţie.
‘Casă” pentru mulţi oameni fără adăpost au fost reţelele de canalizare din centrul Capitalei. Ziua şi noaptea vedeai cum prin gurile de canal din zona Gării de Nord îşi fac apariţia oameni. Unii bătrâni, alţii tineri cu copii în braţe. Murdari, mulţi drogaţi şi bolnavi, ei trăiesc în canalele pe lângă care trecem noi, informeaza Mediafax.
“De 17 ani stau aici, mi-a murit şi mama, mi-a murit şi tata. Am lucrat şi în piaţă cât am putut dar nu s-a mai putut, la revedere. Dorm pe canal, de ce, mai ales că am şi handicap, două locomotorii. De mâncare îmi dă lumea mai ales că sunt operat şi pe cord deschis şi handicapul meu şi crize. Să ferească Dumnezeu, nu aş mai vrea să fiu pe străzi”, spune Bratu Gheorghe Marian.
Reţelele subterane din zona Gării de Nord nu mai sunt acum populate. Administraţia locală a decis sudarea gurilor de canalizare iar, după mai multe scandaluri, după ce au săpat, intrând prin nişte găuri înguste, au renunţat. Oamenii străzii îşi caută acum adăpostul în locuri din ce în ce mai ferite de restul societăţii, doar foamea împingându-i să se mai deplaseze în zonele centrale ale Capitalei.
“Aproape jumătate din persoanele cu care noi lucrăm au peste 55 ani şi au boli cronice. În ceea ce priveşte numărul de persoane fără adăpost din Bucureşti, chiar şi o estimare este dificil de oferit în momentul de faţă. Spre exemplu, Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020, subliniază absenţa oricărei evaluări riguroase a numărului şi situaţiei persoanelor fără adăpost. La recensământul din 2011 au fost înregistrate doar 1542 de persoane ca fiind fără adăpost, dar acest număr este foarte departe de realitate”, au declarat, prentru Gândul şi Mediafax, reprezentanţii asociaţiei Samusocial.
În lipsa unor date oficiale şi cu multe cazuri neraportate, reprezentanţii ONG-urilor spun că pot face o “hartă” a locaţiilor unde sunt oamenii străzii doar după ceea ce descriu cei ajunşi în centre.
“În general, se poate observa la persoanele adulte fără adăpost tendinţa de a nu se grupa şi de a duce o viaţă individuală, am putea spune chiar că încearcă să devină , să nu fie recunoscuţi (de familie, prieteni, foşti vecini sau colegi de muncă)”, spune reprezentanţii organizaţiilor.
Atunci când vremea este prielnică, oamenii străzii îşi găsesc adăpost în parcuri sau pe băncile marilor bulevarde, în general în spaţii publice unde aceştia se simt protejaţi. Când vremea se înrăutăţeşte, toamna sau pe timpul iernii, sunt folosite adăposturile, gările, clădirile abandonate sau terenurile virane unde pot fi improvizate diferite forme de adăpostire.
ONG-urile sunt de părere că cea mai bună decizie a fost aceea să fie sudate gurile de canal. În acest fel: “a scăzut numărul persoanelor decedate în urma asfixierii sau a arsurilor foarte grave provocate dacă o ţeavă de apă fierbinte se sparge. Desigur, iarna este anotimpul cel mai dificil de trecut dacă trăieşti în stradă. Se înregistrează în continuare decese datorate hipotermiei. Iarna înseamnă degradarea semnificativă a stării de sănătate pentru cei care reuşesc să supravieţuiască – ne referim de exemplu la cazurile de amputări datorate degerăturilor”.

<