România a fost zguduită de o nouă situație înfiorătoare petrecută în școli, adică în locurile unde copiii merg să învețe și, în mod normal, se află în siguranță. Doar că, țara noastră s-a specializat, în ultima perioadă, în drame și tragedii petrecute în unitățile de învățământ și a început să contabilizeze nenorocirile cu o viteză aparte. Multe dintre ele ar putea fi evitate, prea puține sunt însă băgate în seamă și doar câteva ajung la o rezolvare.

<

Este ora 16.00, într-o zi de joi oarecare, la puțin timp de la reluarea cursurilor în Școala George Bacovia din București. Elevii încă își mai spun povești legate de pandemie. De fapt, nici măcar n-au apucat să depene amintiri suficiente, să se bucure unul de celălalt și să uite de online-ul care le-a dat întreaga copilărie peste cap.

Este pauză, o pauză scurtă de cinci minute, dar una îndelung așteptată de copii. Holul școlii s-a umplut într-o secundă, se aud zeci de voci, se vorbește mult, repede și se spun vrute și nevrute. Despre nevrute pare a fi vorba și în acest caz.

Despre felul în care copiii înțeleg uneori lumea celor mari, o gestionează și o transformă. Și despre cum adulții, părinți, profesori, indiferent de rolul lor trebuie să își oprească propriul tumult și să fie mult mai atenți la dramele celor pe care i-au născut sau de care sunt responsabili preț de câteva ore.

Acesta este momentul în care un băiat de clasa a șasea cedează. Agasat de colegi, arătat cu degetul pentru culoarea pielii, stigmatizat, prea puțin băgat în seamă de cadrele didactice. De altfel, sub protecția anonimatului, unul dintre profesori a povestit pentru FANATIK drama care a dus la gestul copilului.

Un gest care putea avea urmări înfiorătoare. Elevul s-a aruncat de la etaj, pe geamul şcolii, culmea, sub privirile şi încurajările colegilor. A făcut-o chiar cu profesorul de serviciu de faţă, profesor care nu a mai apucat să facă nimic pentru a-l opri.

”Sari, sari! N-ai curaj! Sari”, e tot ce a auzit elevul în secundele care s-au scurs înaintea gestului care l-ar fi putut costa chiar viața. Nici urmă de compasiune, nicio fărâmă de înțelegere între copii, între semeni.

“Când el a vrut să se arunce, colegii îl încurajau să sară, în loc să îl tragă sau ceva. Ziceau că nu ai curaj, sari, sari! L-au bătut colegii, îl jigneau, îl umileau”, au spus și unii dintre copiii care au asistat la scenă.

De altfel, colegii povestesc că, înainte să se arunce, băiatul le-ar fi zis că vrea să moară din cauza umilinţelor pe care le suportă. Umilințe pe care sistemul trebuia să le observe, umilințe pe care sistemul trebuia să le corecteze, să le repare, să le panseze, și, într-un final, să le vindece definitiv.

Doar că, în acest moment, în școlile din România, conform statisticilor oficiale, există un consilier școlar la 1300 de elevi. Da, citiți bine. Un singur om care trebuie să stea de vorbă cu 1300 de copii aflați la o vârstă în care întrebările vin cu nemiluita.

Mai mult de atât, conform unui studiu realizat de organizația Salvați Copiii, peste 90% dintre elevi au fost afectaţi de izolarea din pandemie, de adaptarea la orele online şi apoi readaptarea în clasă. Și dacă procentul nu zguduie sistemul, atunci trebuie să știm cu toții că unul din doi adolescenti a fost diagnosticat cu anxietate. Da, elevii şcolilor din România.

Cum a ajuns elevul pe pervaz

Unul dintre profesorii băiatului a explicat pentru FANATIK că acesta a avut mult de suferit în trecut. De vină ar fi întregul sistem de învățământ, unul care în loc să ajute, mai degrabă pare sortit să condamne.

„Din păcate, acest copil este unul cu care sistemul nu are răbdare. E atât de prost sistemul și de bolnav. Nu are timp pentru integrarea tuturor copiilor, acesta este adevărul.

Copilul a avut o perioadă foarte grea în timpul școlii primare. Fosta învățătoare îl marginaliza. A ieșit la pensie acum, dar ce a făcut nu era chiar în regulă. Lucra cu unii, pe alții îi cam izola.

Mai mult de atât, a reușit cumva să îi determine și pe părinți să ceară mutarea din clasă a celor pe care îi considera dânsa indisciplinați. Copiii, tot timpul, nu-l scoteau din țigan. Pe el îl deranja foarte mult apelativul acesta.

Suferea, se vedea pe el. Ajunsese la o limită, era încărcat, nervos. Ieșea din oră, ceva nu era ok. Problema e complexă. Nu i-a ieșit acum, dar dacă nu se intervine psihologic, o să reîncerce, a zis unul dintre profesorii şcolii, pentru FANATIK.