Pasageri inghesuiti ca sardele in conserva, unii care din cauza imbulzelii stau cu fundul chiar pe bordul microbuzului – asa arata acum transportul pe unele rute intre Bucuresti si localitatile limitrofe. Conditiile sunt deseori inumane, cu masini vechi si reparate cu sarma, iar emiterea de bilete e facultativa, scrie Hotnews.ro.


Experienta dintr-un maxi taxi Bucuresti – Tunari, joi, 10 iunie

Fac naveta cu maxi taxi de vreo zece ani. Iau 445 catre Tunari de la gura de metrou Pipera. Ma inghesui intr-un microbuz jegos, cu geamuri care nu se inchid bine si usi legate cu sarma. Stau de multe ori in picioare si sunt printre aia putini care cer bilet. Uneori uit sa o fac din cauza oboselii sau din cauza ca mintea zboara la subiectele mele. In seara asta am cerut bilet si i-am spus soferului ca microbuzul e plin de calatori inghesuiti ca vitele in picioare, ca nu mai e loc si ca daca mai indeasa un singur om in masina sun la 112. Deja punea in pericul siguranta calatorilor, stateam calare peste sofer.
Cineva se catarase cu fundul pe bord deoarece nu mai avea loc in alta parte. Soferul m-a recunoscut ca sunt ala cu gura mare si a pornit in sila, vorbind ca de obicei la telefon. Trebuie sa-i vedeti cum vorbesc la telefon in timp ce ies in intersectii, trec calea ferata sau taie calea vreunui sofer. Cu autobuzul plin, se injura ca la usa cortului cu ceilalti soferi de maxi taxi cu care nu reusesc niciodata sa se coordoneze. O doamna intre doua varste m-a asigurat ca degeaba fac gat pentru ca nu se va schimba nimic. Buluciti ca oile in microbuz, ceilalti ma priveau in tacere cu un amestec ca mila si resemnare in timp ce filmam scena cu telefonul. Un tanar si-a facut loc din coate sa coboare pe la jumatea drumului. Cand a ajuns in dreptul soferului mi-a aruncat-o din mers, peste umar: auzi, bre, astia nu stie ca asa-i la noi? Daca nu-i place, sa ia taxiul. Am apucat sa-l intreb daca-i place sa calatoreasca in halul asta, claie peste gramada. Tanarul m-a invitat din nou sa iau taxiul daca-mi pute cu maxi taxi. Din nou tacere adanca.
M-am scurs pe un scaun care se golise, legat de celalalt cu banda adeziva ca sa nu rabateze pe spate. Cu un fel de ghem strans in stomac, mi-am lasat mainile sa curga pe langa corp, privind in gol printr-o pacla apoasa care mi se lasa incet pe ochi. Am mai auzit doar cu soferul s-a adresat unei femei de langa el, caltinand din cap: Ii duci acasa si tot ei face galagie…Mi-am amintit in timp ce scriu toate astea ca in alta zi soferul, unul cam dubios si vorbaret, a oprit la Mega Image-ul de la intrare in Pipera ca sa-si faca cumparaturile, lasandu-ne pe toti cu gura cascata in masina. Cand s-a intors cu plasele pline, microbuzul a izbucnit in urale, am aplaudat si am plecat mai departe hohotind sau maruntind din buze, dupa caz.

<
Transparenta face diferenta