Povestea cartierului Bucureștii Noi incepe la sfârşitul secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1898, cand Nicolae Bazilescu cumpăra o moșie în nord vestul Bucureștiului, cunoscută sub numele de Măicăneşti sau Grefoaicele. Teritoriul a fost parcelat şi transformat în zona rezidenţială Bucureştii Noi.
Suprafaţa moșiei era de aproximativ 295 ha, din care circa 155 ha au fost destinate vânzării, iar restul au fost date în folosinţa domeniului public pentru amenajarea de străzi, pieţe, parcuri, cimitire etc. Pe domeniul public donat, în centrul parcelării, s-a amenajat Parcul comunal Bazilescu, care conservă până astăzi exemplare impresionante de copaci din foştii Codri ai Vlăsiei. În 2004, parcelarea Bazilescu a fost clasată monument istoric.
Până în 1913, 1.423 de persoane au cumpărat terenuri aici și au construit case, majoritatea fiind locuințe modeste, fiecare parcel în parte având aproximativ 300 m2.
Image78
Zona Bucureştii Noi a aparţinut iniţial comunei Băneasa, iar în jurul anului 1940 este inclus drept cartier al oraşului feroviar Griviţa. În perioada interbelică în această zonă a fost construită Casa Verde, finalizată în 1934, tocmai pentru a fi mai departe de Centrul Capitalei. Azi monumentul mai poate fi văzut pe una din străzile din apropierea parcului. Confiscată de comuniști în 1945 și transformată într-un sediu al Regiei CFR și ulterior într-o Școală de Șoferi, abia dacă mai aduce aminte de sediul Mișcării Legionare.
În  anul 1950, cartierul este integrat municipiului Bucureşti. La început este situat în raionul Griviţa Roşie, iar mai apoi între 1968 şi 1979 în sectorul 8. Zona încă mai păstrează caracteristicile parcelării făcute în anul 1898, având străzi lungi cu trama bine defintă, ce cad perpendicular pe principalalele artere de circulaţie (Şoseaua Chitilei, bulevardele Bucureştii Noi, Laminorului şi Gloria, străzile Jiului şi Cireşoaiei etc.).
800px-Blocks_of_flats_in_Bucurestii_Noi,_Bucharest,_Romania
La sfârşitul anilor ’50 pe parcelele încă neconstruite ale cartierului, a fost începută construcţia de blocuri, tip sovietic, acţiunea desfăşurându-se în două etape. Prima a fost începută în 1960, când au fost ridicate blocurile care se găsesc pe partea dreaptă a bd. Bucureştii Noi (între strada Cireşoaia – bd. Gloria şi strada Subcetate).
P525088
A doua etapă a fost demarată la sfârşitul anilor ’60 când au fost construite blocuri atât pe partea dreaptă, cât şi pe cea stângă a bd. Bucureştii Noi, până la parcul Basilescu. Tot in anii 1950-1960 sunt construite cinematograful Înfrăţirea între Popoare – actualul Teatru Masca și Teatrul de Vară din parcul Bazilescu.
Despre Teatrul de vară Bazilescu, un monument istoric aflat într-o stare avansată de degradare, știm că a fost realizat în ani ’50, în aceeaşi perioadă cu amfiteatrul Mihai Eminescu (23 August) din Parcul Naţional – zona Vatra Luminoasă._PT_1558_preview
El urmează același model architectonic de influență sovietică și face parte din ansamblul care cuprinde Teatrul Masca (cinema Înfrăţirea între Popoare cum era numit atunci) și blocurile adiacente. A fost inaugurat cu ocazia celui de-al patrulea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor (prilej cu care a fost inaugurat şi Stadionul 23 August din estul oraşului, împreună cu teatrul de vară). Aleea care face legătura între bulevard şi clădire a fost construită pe acelaşi ax cu cel al Bisericii Bazilescu, aflată vizavi, ctitorită drept capelă a familiei de către Nicolae şi Ecaterina Basilescu.
gradina vara parc bazilescu_PA 6_previewgradina vara parc bazilescu_PA 1_preview
Cartierul este popular din cauza infrastructurii bune si a lipsei aglomeratiei specific altor zone, care din pacate tinde să se piardă din cauza contrucțiilor tip bloc ridicate în ultimii ani pe locul unde odinioară erau doar case.
Sursa: turismistoric.ro

<
Transparenta face diferenta