Despre moscheea de la București s-a scris si se va mai scrie. Oamenii sunt hotărâți în ceea ce privește subiectul. În cazul în care ar exista un referendum în București, iar părerea locuitorilor urbei ar conta, Moscheea va rămâne o amintire despre un proiect controversat.

<
Rămași din fostul Imperiu Otoman, musulmanii din România și-au propus dezvoltarea unei relații pozitive cu statul turc. În perioada interbelică se declanșase așa zisul miraj al Anatoliei în care o parte dintre turcii din România și-au vândut bunurile și au emigrat către ”țara mamă”. La nivel diplomatic s-au semnat acorduri prin care statul turc și-a dorit repatrierea acestora.
Conform recensământului din 1930 turcii reprezentau 0,9 % din populaţia ţării, marea majoritate a acestora găsindu-se în Dobrogea, unde reprezentau 18,5 % din totalul locuitorilor. Din 1919 când a început emigrarea, marea majoritate a turco-tătarilor au ales să plece în Turcia. Emigrarea a fost posibilă şi ca urmare a Tratatului de la Laussane din 24 iulie 1923, care a hotărât printre altele şi realizarea unui schimb de populaţie dintre Turcia şi Grecia, deschizând tradiţia emigrărilor.

La 9 decembrie 1919 a fost adoptat Tratatul minorităţilor. Dar, drepturile cetăţenilor români de alte naţionalităţi fuseseră prevăzute deja în decretele Consiliului de Miniştri din 30 decembrie 1918, respectiv 28 mai 1919. Acestea erau: libertatea cultului, autonomie locală în materie religioasă, drepturi la şcoli confesionale şi instituţii de caritate.
Statul român s-a implicat în susținerea minorităților și conform Constituției din 1923, art. 5 spunea: “Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conștiinței, de libertatea învățământului, de libertatea presei… de toate libertățile şi drepturile stabilite prin legi”. Mai mult, Reprezentantul Cultului Musulman era și Senator de drept: Articolul 72 din Constituția României de la 1923, d: Capii confesiunilor recunoscute de Stat, câte unul de fiecare confesiune, intru cât sunt aleși sau numiți conform legilor țării și reprezintă un număr de peste 200.000 credincioși; precum și reprezentantul superior religios al musulmanilor din Regat.
În perioada socialist-totalitară această minoritate nu a fost tratată diferit. După 1990 la fel. Așa am ajuns astăzi să fim dați exemplu în Europa ca țară tolerantă, iar Dobrogea model de multiculturalitate, toleranță și dialog.
Cu toate acestea am ajuns astăzi să ne întrebăm de ce vrea Turcia să construiască o moschee în București. De ce se implică Turcia și în țara noastră și dacă este normal să sprijine cetățenii români musulmani. Așa am aflat că anual au loc întruniri despre educația turco-tătarilor la care participă pe lângă cei îndreptățiți, Muftiul, reprezentanți ai Ministerului Educației cât și oficialități de pe lângă ambasada turcă sau Consulul general al Republicii Turcia. Din 2001 până în prezent, conform hakses.turc.ro aceste întruniri sunt regulate. Mai mult, Muftiul român participă la întrunirile Diyanet – Autoritatea Religioasă Islamică unde Turcia adună la aceeași masă muftii din balcani. Ceea ce ridică întrebarea de ce Turcia se implică în viața unei comunități a altui stat? În ce mă privește, nu am auzit ca la ședințele cu privire la predarea unei alte limbi sau a unei religii, reprezentanții altor state să participe.
Citeste continuarea pe stiripesurse.ro

Transparenta face diferenta