Discuțiile din spațiul public privind reforma pensiilor speciale, de care beneficiază și magistrații, au dus la un val de pensionări în rândul judecătorilor și procurorilor încă de anul trecut. Invitat la Podcastul Digi Context, prodecanul Facultății de Drept din cadrul Universității București, Paul Pop, a precizat că era evident că o să se ajungă aici. În opinia sa, mulți judecători și procurori s-au temut că nu vor mai avea astfel de privilegii. 

„Era evident (valul de pensionări în magistratură n.r.). Da. Efectiv, s-au speriat că o să aibă o pensie mult inferioară pensiei de care ar beneficia, dacă s-ar pensiona înainte de modificarea legislativă care este previzionată”, spune Paul Pop la Digi Context.  Potrivit prodecanului, mulți magistrați s-au speriat și de faptul că o să crească vârsta de pensionare. ”Pentru că în spațiu public, în buna tradiție mioritică, sunt zvonerii și răspândaci. Vin, dau informațiile, știți foarte bine că e specialitatea românului să vorbească despre orice.   Pe vremea lui Ceaușescu eram toți specialiști în reparații Dacii și în fotbal. Acum suntem specialiști în orice.”, afirmă Paul Pop. 

Cadrul didactic spune că instanțele din România erau oricum subdimensionate înainte de acest val de pensionări, iar acest lucru va pune presiune și mai mare pe magistrații rămași în sistem.  Întrebat în ce fel ar trebui să explice breasla magistraților că merită aceste pensii de serviciu, Paul Pop spune că activitatea unui magistrat depășește cu mult complexitatea altor profesii. 

„Acum nu pot să vin să dau eu sfaturi corpului magistraților cum să-și facă PR-ul. Unu la mână, doi la mână, nici nu cred că ar trebui să-și facă un PR. Eu cred că complexitatea activității unui magistrat depășește cu mult complexitatea altor profesii care nu consider că sunt mai puțin importante, dar cred că totuși vorbim de cei care lucrează în puterea judecătorească și care sunt chemați să mențină un echilibru al acestei societăți. Credeți-mă că nu știu de câte ori ați intrat dumneavoastră într-o instanță de judecată, dar munca unui magistrat este orice, numai nu simplă. Gândiți-vă că după 1990 românul a mai dobândit o calitate. El era certăreț înainte, dar datorită dictaturii își înfrâna acele ieșiri. Acum a devenit procesoman și sunt milioane de litigi anual la nivelul instanțelor. Să nu uităm că până la actuala propunere legislativă privind pensiile de serviciu, oricum sistemul judiciar era subdimensionat. Este o mare problemă la nivelul instanțelor din București. Nu sunt magistrați la Tribunalul București, cât ar trebui să fie. Tribunalul București e cel mai mare tribunal din România. Are cel mai mare număr de litigii de primă instanță și de apeluri de la judecătorie. Sunt sufocați colegii de la tribunal. Nu e deloc simplu. În momentul în care tu ai de gestionat zeci și sute de dosare și credeți-mă că aria de gestiune, chiar dacă unii dintre ei sunt specializați, nu este una foarte facilă și nu sunt niște pattern-uri după care redactezi o hotărâre judecătorească, că sunt cam toate la fel. Nu sunt la fel. Și de fiecare dată când ai ședință de judecată trebuie cu mult înainte să stai să studiezi fiecare dosar în parte, să știi ceea ce ai de făcut, pentru că destinul unor oameni e în mâinile tale. Ca să folosesc o formulă clasică consacrată, ai pâinea și cuțitul.”, precizează Paul Pop.