Jurnalista Oana Stanciulescu a fost invitata la podcastul Bucurestiul, realizat de Sorin Manea, iar o mare dezamagire a cunoscutei publiciste este faptul ca Bucurestiul nu are o sala de concerte care sa rivalizeze cu marile capitale.

<

Oana Stanciulescu: „Vreau neapărat să punctez o chestie care mă interesează foarte tare și, cumva o durere personală a mea, este faptul că de 30 de ani Sorin Manea nici o administrație nici un primar general nici un consiliu municipal nu s-a învrednicit să facă o sală de concerte. Eu de pildă mă duc de când, după 89, la toate Festivalulrile Enescu după 89 când când s-a reorganizat, a fost întrerupt în perioada comunistă o vreme, și marile orchestre spectacolele mari, care nu încap orchestrele care nu încap în Ateneu, unde trebuie să le mulțumim regilor României, se fac, se organizează, se susțin la Sala Palatului. Am făcut în acest an fotografii de la concertele la care am mers la Sala Palatului, mari orchestre din lume… Orchestra din Berlin, Paris, Londra, cele mai cotate cele mai tari orchestre, din lumea asta, vin să susțină spectacole la Festivalul George Enescu și într-o sală aproape insalubră, cu sonorizare proastă, cu scările de pe care s-a desfăcut mocheta, de care te poți împiedica, dacă vrei să te îmbraci și tu elegant cum se îmbrăca lumea la un concert nu mai prea e cazul nici asta nu mai e… Nici aceasta nu e o regulă care se mai respectă in România poți să pățești să te împiedici să îți rupi gâtul pe scarile de acolo. Scaunele sunt julite, sunt incomode. Am văzut. Nu anul acesta în urmă cu doi ani,o scenă pe care nu cred că am aș fi văzut o în altă parte. Orchestra din Franța, cu doamna violonistă ce mai era în primele soliste care stau pe primele rânduri, în primul rând aveau poșetele agățate de scaune, pentru că probabil că aflaseră că nu poți să le lași la vestiar, că nu ești în siguranță, și înainte de a începe spectacolul s-au aliniat toate se luptau sus undeva sus, pe tavanul Sălii Palatului. Mă uitam si eu să văd la ce se uită femeile alea, ce aflaseră cine le-a spus ce le-a spus. Erau toate draperiile, Sorin Manea, așa sunt și acum de pe vremea lui Ceaușescu, acelea care erau folosite la congrese ca să creeze un cadru tovarasesc erau prinse pline cu praf… inspre tavan deci în 2000.”