O înregistrare audio intrată în posesia STIRIPESURSE.RO pune într-o lumină nouă incidentele din Piaţa Victoriei, din 10 august 2018. Înregistrarea conţine o discuţie telefonică ulterioară protestului din 10 august, între Aurelian Bădulescu, viceprimar al Capitalei, şi o persoană neidentificată.
Viceprimarul Bădulescu a fost audiat pe 4 februarie la Parchetului General, în legătură cu declaraţiile sale privind protestul din 10 august 2018, potrivit cărora că ar fi minţit când a dat declaraţii despre anchetă, în luna august a anului trecut. La ieşire, Bădulescu a declarat: „Chesiunea cu minciuna este legată de o metaforă, sau un vector de atragere a atenţiei.”
În înregistrarea intrată în posesia STIRIPESURSE.RO, viceprimarul Capitalei se arată deranjat de reproşurile care i-au fost făcute după 10 august şi vorbeşte inclusiv despre posibilitatea de a-şi da demisia.
Contactat de STIRIPESURSE.RO, Aurelian Bădulescu a afirmat că vocea din înregistrare nu îi aparţine, iar înregistrarea pare a fi un mixaj din mai multe discuţii.
Înregistrarea audio poate fi ascultată AICI! Mai jos, transcrierea discuţiei telefonice:
Vice: …cu galeriile…
X: Și ce-a zis?
Vice: Păi ce să spună? I-am spus: nu vă jucați, nu vă jucați, că-mi dau demisia și mă duc la Parchet și spun adevărul! Nenorociților! Prin atitudinea prefectului… Am informat, am informat toate instituțiile statului –  că nu sunt fraier – cu atribuții în direcția asta. Păi, de-aia au venit ăia azi-noapte, secretari de stat, ziceau că nu știu ce a fost acolo, nu știu ce a vrut să facă viața aia, că dacă n-o încolțeau așa, ea nu semna nimic. Că ăștia sunt perverși, cum i-a făcut manevră lu’ Nucu. Ei nu știu că eu îs crescut acolo? Ei nu știu? Trebuie s-o fac eu public?
X: Da.
Vice: Auzi, Dorel, cu cât tupeu să mă suni tu pe mine? Băi, deci, un telefon n-a dat toată noaptea. Deci, înțelegi ce vorbim? Un telefon. Un telefon. Ce am făcut am făcut numai din respect că eu sunt un om care mă atașez de oameni și am respect față de toți. Și mă iei tu pe mine la p… dimineața, mă? Pă whatsapp? Că o să dau la presă, toate astea, ca să-mi bag p… în mă-ta, să te fac de râs, să termin, să scap țara de un, de niște nenorociți. Că nu vreau să stau toată viața în bătăi pe stradă… Mie-mi trebuia B1TV?
X: Eu sunt convins că nu, dar na…
Vice: Mie-mi trebuia B1 TV? Păi, m-ați înțeles, eu nu știu, da…Când m-ați văzut pe mine, în portofoliul meu de imagine că m-am dus la B1 TV…Nu vi s-a, n-a părut la nimeni aaaa…așa, că așa: Bă, ce caută ăsta, mă, la B1TV, cu ăla? Ca să pot să termin odată cu tămbălăul ăsta. Aia am făcut. După-aia mă ceartă pe mine: păi de ce n-ați semnat aseară dispoziția? Ce faci mă??? Îîîuuuu.
X: Nu vă mai enervați, că vă îmbolnăviți și n-are rost.
Vice: Păi ce cu dracul al ei ăăă. Bine, gata. Știți că eu la 12 acuma îmi depun demisia, și-n presă.
X: Of, doamne!
Vice: Bun. Și las și Bucureștiul fără conducere, că a luat și celălalt viceprimar cu ea că… ea trebuia marți să plece în Japonia. Fii atent aicea la toți perverșii, că au luat mână-n-mână toți. Marți seară a luat avionul și s-a dus la aeroport. Când s-a întors de la aeroport, taifun, p… mea. Într-adevăr, s-au bulucit zborurile, ea trebuia să se întoarcă duminica dimineață. Fii atent, da? Bineînțeles, că, dacă a fost Dumnezeu, pupa-i-aș tălpile, ăla la care se roagă ei toată-ziua buna-ziua, m-ai înțeles? Ce-au făcut? Dacă s-au anulat toate zborurile, au venit acasă. Fii atent! Deci, tu ai o vizită programată oficială în Japonia, cu primarul de-acolo, da? A zis ăla că se întâlnesc, o primește un sfert de oră. Normal, ce p… mea! M-ai înțeles? Vii acasă, vine acasă. Miercuri, mânca-ți-aș gura ta, își organizează vizita oficială la Paris.
X: Na, ce să zic? Eu n-am știu toate astea. Vă dați seama că habar n-am.
Vice: Dumneavoastră nu trebuie să răspundeți. Toată retorica acolo, puteți să taceți. Eu vorbesc ca prostu’. Dar, ca să-nțelegi și dumneata. Și vine… sc…fa aia și-mi face mie manevra aia cu ce ați văzut dumneavoastră acolo, că n-am putut să iau mașină. Ea a vorbit și cu Pandele, că spunea că doar cu Pandele a vorbit la telefon. Eu vă spun, ca să știți. Și o să-i spun și președintelui partidului și la toată lumea. Poate dacă o luam de atuncea și aveam alte mișcări, poate se trezea și SRI-ul și-i ajuta. I-o fi ajutat și nu știu eu.
X (râde): Nu vă mai supărați, sănătatea e mai bună decât toate, lăsați-le la doamna.
Vice: Păi stai, până unde vrei să mergi cu mine, adică, până unde? Mă cerți tu pe mine, auzi, mi-aduce grave prejudicii de imagine. Păi, mi-a sărit muștaru’. F…-ți imaginea mă-tii să-ți f..! Pe mine mă interesează de imaginea ta? Sau că ieri a fost ce-a fost pe-aici prin București, nenorocito? Și nenorocitule care ești de primar? Care conduci tu Bucureștiul, f…-ți morții mă-tii cu Rășică al tău și cu toți, cu prefectul tău. Dacă nu făcea manevra aia cu mașina și cu dispoziția, plecau mă toate instituțiile statului, serios, de la masă. Eu o iau în serios. Se duce Speranța, face manevră, se duce la Nucu cu mantă, la Nucu în birou, vine și spune: În urma discuțiilor avute cu domnul Nucu – că nu eram doar eu în birou, erau atâția – am constatat că ar fi mult mai bine să facem așa. Bine, mă, frate. Dacă așa e. Păi, puteam eu să pun sub semnul întrebării dacă zice că a fost la miniștri secretari de stat care conduce Ministerul de Interne, ea prefect. Păi mai e de glumă cu astea? Uite domne, bravo domne! Văzând că informațiile sunt contradictorii din teatru, că oamenii de-acolo mă întrebau când intervenim. Că eu, pe partea ailaltă, de la Drugău și de la aia, de la Streje, spuneam – domne, oamenii arată că nu știu nimica și așteaptă să veniți mai repede cu mătura. Măi, ceva nu e-n regulă.
X: …da.
Vice: Păi, cum adică? Și vine după-aceea și a ieșit tămbălăul de joi, că știți foarte bine care a fost…
X: Păi, noi toți am fost puși într-o situație delicată, că nu știam ce se întâmplă.
Vice: Asta s-a întâmplat. Oamenii sunt mână-n mână…Ponta….neinteligibil…Păi, cum să mă întorci tu din drum? Când eu stau la masă cu Poliția, cu jandarmii? M-ai înțeles? Și tu, în puii măi, că nici nu mai ești primar general, când erai plecat, m-ai înțeles? Când pui justiția, nu mai ești nimica. M-ai înțeles, m-ați înțeles? Și tu mă-ntorci din drum.
X: Nu vă mai enervați, că…
Vice: Și mă-ntorci tu pe mine din drum. Păi, stai domne puțin, că nu e-n regulă. Nu a vorbit, nu vorbești și nici nu te interesează. Instituțional, tu nu vorbești cu înlocuitorul tău o noapte-ntreagă?
X: Da.
Vice: Cum e asta domne? Ă?
X: Știu prin ce-ați trecut și ce de greu e când te-mbolnăvești din asta. Nu vă mai enervați, că nu are niciun rost.
Vice: Dar, nu măi enervez. Vine ora 12, buna ziua! Direcții de comentarii, luni, m-ai înțeles? Și mă duc eu liniștit, marți, miercuri, și fac niște – m-ați înțeles? – niște note așa și mi le pun pe toate-n cap –să le iau morții-n bot– păi, nu se poate, domne! Îmi vine să plâng, lăsați-o dracului de treabă.
X: Vă cred, vă cred.
Vice: Am fost victime, că și-ăia, și-ăia sunt oameni, da?
X: Păi, da.
Vice: M-ați înțeles? Adică, tu atât ai înțeles din chestia asta? Că ce am căutat eu la televizor? Atât ai înțeles, f…-ți morții mă-tii de om? Atât ai înțeles din povestea asta? Ce-am căutat eu la televizor să-l fac pe ăla cum l-am făcut. Păi, tu atât ai înțeles, că atâta te duce capul, din asta. Tu atât ai înțeles.
X: Ce să zici?
Vice: Păi, ce să mai lucrez eu cu oamenii ăștia? Păi, ce să mai fac eu? Nu mai vreau să fac nimica, vreau să stau acasă, când mă duc cu dumneavoastră la vreo manifestație, îmi public un steguleț….Ați înțeles? Asta vreau. Nu să-ți bați joc de mine. Păi, mă f… o dată, mă f… de două, de trei ori, de patru ori, păi dă-te-n morții mă-tii, gata, stop. Că eu sunt născut în p… mea în Baia Mare și crescut pă Zețarilor, nr. 7, după aceea, la specializare, în Berceni.
X: râde
Vice: Păi ce vrei mai mult de-atâta? Păi, tu faci de-astea cu mine? Doamne, doamne, doamne! Eu, nu mai, deci, sunt nebun, negru.
X: Vă cred, vă cred. De-aia vă zic că nu-i bine, vă-mbolnăviți și ce mai face cineva după-aia?
Vice: Domne, da’ ce, ai ceva cu mine? Du-te, făi, ai făcut, ai vrut tu să faci răsturnare de situație, foarte bine, zdreanțo care ești, cu ăia. Acum o să sară ăia în apărarea ei și toți vagabonzii. Da lasă-mă, fă-n pace, nu mă zgândări. Eu veneam luni frumos la muncă, îmi luam jucăriile de-acolo și îi spuneam: Doamna primar, sunt prea afectat de violențele din stradă, am copii acasă,  mă duc acasă liniștit. Vă rog frumos să nu vă supărați. Nu trebuia eu să te-njur, nu trebuia tu să mă blamezi pe mine și să plecăm tensionați. Plecam ca oamenii cu caracter d-aici. Dacă n-au caracter?!..Cu mâna la chipiu, du-te, m-ai înțeles, la meseria ta, și lasă-ne dracu-n pace! Și voi, să vă dau la m…, stați aicea, faceți ce vreți. Și gata! Gata! Da nu mă iei tu pă mine după. Mă, nici dacă stăteam la băutură nedormit, nu mă iei tu pe mine de dimineață cu povestea asta. N-aveai voie! N-aveai!
X: N-am crezut că situația e chiar așa de urâtă, eu acuma nu știu, nu mă bag, doar atâta vă zic, omenește, dincolo de toate, suntem oameni și sănătatea e mai importantă. Nu vă mai supărați.
Vice: Eu nu iau nicio mașină de-acolo.
X: Da, n-o iei, gata, am înțeles, n-ai nicio treabă.
Vice: Îmi bag p…-n ele de mașini, m-ați înțeles, să ia, cu avion, cum a plecat fuga-fuga, să dea dispoziție și cu asta-basta.