Daca privesti cu atentie in jurul tau, ii vei observa peste tot, pe strada, in tramvai, in autobuz sau metrou, in parc… Ii poti recunoaste fiindca au in spate husa cu „sculele”, adica undite, lansete, un scaunel pliant si minciocul, iar, in mana cara cate o galeata, mai mare ori mai mica, cu momeala.
Daca vin de la pescuit, au in galeata prada zilei, informeaza bucurestifm.ro.
Unii dintre ei isi prepara singuri momeala, in functie de pestele la care „dau” si au propria lor reteta secreta, care le asigura o captura bogata.
Desigur, un pescar serios are si palaria lui speciala, care-i aduce „noroc la peste”.
Astfel echipati nu pornesc spre Delta Dunarii sau spre vreo balta vestita, ci unii sunt specializati in pescuitul pe Dambovita, altii pe Cocioc, adica in Parcul Tineretului, iar altii in Herastrau.
Ei, aici, incep sa intervina diferentele.
Pescarii de Dambovita se duc dis de dimineata, pe la 5-6, „pe balta”, pentru ca, de pe la 8-9, incep sa apara cei de la Apele Romane si de la Politia Locala si sa-i fugareasca, fiindca „cica n-avem voie sa pescuim”.
Daca merita osteneala, sculatul de dimineata, drumul?
Merita, ca e peste.
Ca si ratele si pescarusii d-asta vin gramada pe Dambovita, zic pescarii.
In Tineretului, e alta atmosfera.
Pescarii sunt, in mare parte ofiteri in rezerva care locuiesc in Cartierul Tineretului.
Vin mai tarziu „la balta” si nu sunt interesati sa prinda foarte mult peste.
„Venim si noi sa stam cu batu-n apa, la soare, la umbra, mai povestim, ne mai aducem aminte d-ale noastre”, spune un domn general in rezerva.
„Poate-i ziceti dumneavoastra doamnei Firea sa nu ne mai fugareasca baietii astia de la paza, ca nu facem nici un rau, nu stricam nimic, lasam curat in urma”, mai zice domnul general.
In fine, in Herastrau, pe tot malul lacului, din 200 in 200 de metri, sunt puse panouri care avertizeaza ca patinajul, scaldatul si pescuitul sunt interzise.
Pe un asemenea panou, cineva a pictat un „P” mare, galben, cu chenar rosu…Nu pot sa-mi dau seama de la ce vine.
In mod clar, insa, panourile nu impresioneaza pe nimeni, pentru ca, in Herastrau, spre iesirea dinspre Soseaua Nordului, acolo unde este si celebra statuie „Pescarus”, care a dat si numele carciumii celebre pe vremuri, se aduna un adevarat club de pescari.
Aici, avem de-a face cu „profesionistii”.
Nici unul dintre „adevarati” nu are mai putin de trei lansete.
Toti au suporturi pentru a putea tine in apa mai multe „scule”, simultan.
Multi dintre ei nu mai stau cu ochii pe celebra „pluta”, ci au un „senzor” care-i avertizeaza cand „musca pestele”.
In rest, scaunele pliante, mincioc, tot asrsenalul unui pescar serios.
Din cand in cand, cate unul, mai putin superstitios, vine si cu sotia la peste. „Mai face si ea o plaja, mai bem o bere, e o zi de concediu”.
Cei mai multi vin, insa, singuri, fiindca se spune ca „femeile aduc ghinion la peste”.
Cat despre capturi, da, in Herastrau chiar merita sa pescuiesti.
„Asta e ca un lac de acumulare la Raului Colentina. Aici, apa curge si sunt pesti mari”, explica, savant, unul dintre ei.
Ce-i drept, cand trec vaporasele care plimba lumea pe lac, se pot vedea, cand si cand, pesti mari, de 3-4 kilograme sarind din apa.
„E apa calda si au putere mare. Cand trece vaporasul, ii agita si sar din apa. Dar, si cand musca vreunul mai mare, te lupti din greu cu el, ca are forta mare. E mai usor cand e apa rece, ca atunci sunt si ei mai amortiti”, explica pescarul „expert”.
In fine, pe pescarii din Herastrau nu pare sa-i deranjeze nimeni, asa ca isi petrec ziua lunga de vara pe malul lacului, iar seara ii trimite acasa arsi de soare, dar multumiti si satisfacuti de prada zilei.
Sursa: bucurestifm.ro.