In cursul zilei de miercuri, 20 iulie, aderenții Falun Gong și susținătorii lor din România anunta ca vor face un apel pașnic în fața Ambasadei Chineze la București, pentru a cere încetarea crimelor si a recoltarii de organe pusa pe seama conducerii Partidului Comunist. Evenimentul va avea loc în intervalul orar 17:30 – 19:30 si se doreste a fi o zi solemnă de comemorare a celor care au fost uciși, mutilați, persecutați, dar și un memento pentru spectatorii acestei piese macabre: măcelul continuă.
In Romania putina lume a auzit de Falun Gong, insa adeptii lor spun ca in China de 17 ani au loc crime, rezultatul fiind zeci de milioane de victime.

”De 17 ani în China se petrece cel mai mare măcel al istoriei contemporane. Cu toate acestea presa mainstream nu prea vorbește despre acest lucru. Dezastrul care stă să cuprindă Partidul Comunist Chinez și are șanse să se răspândească în Occident prin toate căile și canalele își are originea aici”, spun organizatorii marsului de miercuri.

Măcelul a început în toiul nopții, pe 20 iulie 1999.
În acea noapte, ascunși sub vălul întunericului, în întreaga Chină, milițienii au târât zeci de mii de oameni din pat și i-au băgat cu forța în dube. Mulți au fost duși în închisori. Când acestea s-au umplut, au fost duși pe stadioane. China era din nou întoarsă pe dos la ordinul unui dictator comunist.
Au urmat anchete extrem de dure, după tipicul Partidului Comunist. În săptămânile care au urmat, regimul chinez a reușit să aresteze milioane de oameni, care s-au trezit peste noapte inamicul public numărul unu al Partidului.

Ce vină aveau? Niciuna, de fapt. Partidul Comunist nu zdrobește vinovăția, ci omoară în principal pentru a-și menține controlul. Milioanele de năpăstuiți ajunși pe mâna Securității chineze aveau un singur lucru în comun: practicau Falun Gong, o formă tradițională de exerciții de arte marțiale, dublate de un set de învățături morale bazate pe principiile Adevăr, Compasiune, Toleranță.

Mișcarea spirituală, adusă în fața publicului în 1992, ajunsese extrem de populară. Prea populară pentru conducerea Partidului, care credeau că doctrina spirituală propusă de Falun Gong punea serios în umbră ateismul marxist, care pierduse orice priză la public după masacrul din 1989. Nimeni nu mai credea în Partid, iar popularitatea mișcării Falun Gong o arăta din plin.
În efortul său de a „eradica Falun Gong”, Jiang Zemin nu s-a abținut. „Niciun mijloc nu este excesiv”, „morțile [ca urmare a torturilor, în închisori, n.r] vor fi considerate sinucideri”. A creat un serviciu special pentru a implementa măcelul, care raportează direct Biroului Politic – temutul Birou 610, asupra căruia au control doar cei nouă oameni care guvernează China.
Lupta cu morile de vânt
Sarcina pe care Jiang Zemin o dăduse călăilor Partidului nu era, însă, ușoară. Trebuiau să aresteze „Falun Gong” și să-i facă să „renunțe”. Dar cine era „Falun Gong”? Aderenții erau oameni normali, de pretutindeni, nu existau liste, nici măcar noțiunea de membru. De unde să-i iei? La ce să-i obligi să renunțe? La „adevăr”? Căci totul era doar un alt soi de artă marțială, ca atâtea altele în China.
Dată fiind situația, călăii Partidului au făcut ce știau ei mai bine: au bătut, violat, torturat și ucis, pentru a strânge cât mai multe nume și pentru a raporta îndeplinirea planului. Au urmat, după cum era evident, decese în pușcării, datorate torturilor sălbatice, proteste sporadice din partea aderenților, mai multe torturi, mai multă sălbăticie, mai multe crime.

Odată începută, însă, persecuția Partidului nu putea fi oprită lesne – se strânseseră deja mult prea multe crime oribile. Așa că mașina de ucis a Partidului a funcționat în continuare, producând grozăvii din ce în ce mai mari. Au fost alocate fonduri imense pentru a sprijini persecuția, de care, de fapt, nu avusese nimeni chef; propaganda Partidului a început să demonizeze aderenții Falun Gong pentru se asigura de sprijin popular.

Nici logistica nu prea făcea față. După zeci de milioane de oameni arestați pușcăriile și lagărele de muncă deveniseră pline cu milioane de aderenți Falun Gong arestați, care trebuiau torturați, anchetați și puși la muncă prin lagăre. Alte milioane erau afară, protestând pașnic împotriva măcelului, afișând bannere pe blocuri sau prin copaci, scriind sloganuri anti-Partid pe bancnote sau împărțind pliante.
Astfel că, la un moment dat, Partidul a venit cu o inițiativă chiar mai diabolică, „soluția finală” a capitalismului comunist din China: organizarea unei industrii de recoltare de organe, pe viu, cu forța, de la deținuți. De ani de zile, studii efectuate de spitale militare arătau că exercițiile practicate de aderenții Falun Gong aveau rezultate uluitoare în îmbunătățirea sănătății. Piața de organe era bănoasă. Se rezolva și problema aglomerării pușcăriilor. „Carcasele” deținuților dispăreau în cuptoarele de cremare, fără urmă, sau ajungeau în expoziții de cadavre plastinate, pe care Partidul le plimbă prin lume.

Așa a apărut cea mai scabroasă formă de persecuție din istoria cunoscută a umanității, care ștergea orice formă de umanitate pe care Partidul ar mai fi păstrat-o. Medicina devenea, din cea mai nobilă meserie, o mașinărie de făcut bani și omorât, care asigura păstrarea controlului unui regim complet degenerat. Oamenii, pe care orice guvern are datoria să-i protejeze, erau reduși la nivel de populație de animale în ferma de oameni a Partidului. Capitalismul comunist devenea absolut. Carcasele oamenilor ajungeau de facto proprietatea Partidului-stat, după ani de zile de când conștiința lor fusese capturată de marxism.

Industria de organe: 1,5 milioane de cazuri de extragere forțată de organe. Tot atâtea crime în serie.
De ce presa mainstream, a scris prea puțin despre acest subiect? Pentru că și ea a fost făcută părtașă, prin tăcere, folosind șantajul și iluzorii avantaje materiale, la acoperirea acestor crime.
Dovezile recoltării forțate de organe de la prizonieri Falun Gong au apărut de peste zece ani, dar scara completă a crimelor este încă necunoscută. Potrivit unui nou raport independent, „Recoltarea sângeroasă / Carnagiul: O actualizare”, circa 1,5 milioane de deținuți politic din China au fost executați prin extragerea organelor, devenind astfel victimele industriei macabre de recoltare de organe, patronate de Partidul-stat.
Între timp, alte zeci de milioane de vieți inocente suferă prin pușcării. Viața multora atârnă de un fir de păr: de o bătaie în ușă care să-i ducă în vreo pușcărie, de o altă anchetă violentă, sau de o nouă tortură care să le aducă moartea.
În pofida schimbărilor la vârf în China, campania împotriva Falun Gong continuă până astăzi. Un număr impresionant de membri ai Partidului au fost împinși să ia parte la crime. Așa funcționează banda de criminali care a condus orice Partid Comunist în istorie.
De la începutul măcelului, două generații de lideri s-au perindat la conducerea Partidului. A devenit evident că eradicarea Falun Gong este imposibilă, chiar și pentru o mașinărie criminală atât de bine pusă la punct.
Între timp în iunie 2016, Kilgour și Matas, cărora li s-a alăturat jurnalistul de investigație Ethan Gutmann, și el autor al unei cărți dedicate recoltării de organe din China, The Slaughter, au publicat un nou raport care arată că spitalele chineze au transplantat între 60.000 și 100.000 de organe anual, începând cu anul 2000, totalizând până în prezent aproximativ 1,5 milioane de cazuri – și tot atâtea victime.
La 13 iunie congresul SUA a adoptat în unanimitate Rezoluția 343, care a condamnat recoltarea de organe, fără consimțământ, de la deținuții politic (numiți prizonieri de conștiință) din China, inclusiv de la un număr mare de practicanți Falun Gong și membri ai altor grupuri minoritare religioase și etnice.
Concomitent, printr-o declarație scrisă adoptată la sfârșitul săptămânii trecute de Parlamentul European, s-a semnat de către majoritatea Europarlamentarilor, declarația scrisă 2016 / WD48, prin care solicită o anchetă independentă a recoltării de organe în curs de desfășurare din China, și punerea în aplicare, fără întârziere, a Rezoluției Parlamentului European din 12 decembrie 2013 privind recoltarea forțată de organe în China.